Fericiri
am sumat astazi fericirile si am zambit la gandul rezultatului. alta lume zambeste si se aduna cu o alta pentru a naste ganduri care sa schimbe. ceva.
astazi mi-a povestit Valentina despre mica-mare ciondaneala cu un prof pe tema protectiei copilului raportata la parintii care se folosesc de copii pentru a obtine venituri materiale. finalul a fost luminos: promisiunea initierii unui proiect in colaborare cu Protectia Tancului si alte dracii similare sau adiacente. la fel ca si la proiectul de educare al parintilor, intentionez s-o ajut cat pot. pentru mai bine. cumva, candva.
constiinta, esenta, speranta ?
prenume de firma
uite, sa pornim de la premisa ca ai o firma. ce nume i-ai pune ? ar fi ceva sugestiv, legat de obiectul de activitate ? Ceva asociat cu numele propriu ? numele unui personaj mitologic, politic, al unui actor celebru poate ? dar daca le-ai imbina ?
eu unul, fara sugestii de xenofobie, n-as calca pe acolo. n-am nimic cu oamenii,poate doar cu moastra de marketing. presupun ca si-au imaginat discutia clasica intre amici :
“– unghe fusai ma Gheo de ti-ai gasit frumusetea asta de vila la asemenea pret de guma de mestecat ?
– no, iaca, mersai la …. si m-au rezolvat absolut gretzeste !”
toata stima si respectul, publicitate mascata nu e, asigur, dar m-a mangaiat mai mult de un zambet vizavi de priveliste. daca mai gasesc, mai torn o cupa de vin cotidian.
Aglomeratie
cheezus ! insirand astazi unui amic proiectele la care lucrez, mi-am dat seama in cate dracii ma bag fara sa-i cer voie ratiunii sau domnisoarei Ordine in viata. capul inainte, entuziasm cat tine si apoi evaluarea consecintelor. nu, n-o fi chiar asa, dar privirea de ansablu ofera o perspectiva cenusie asupra energiei ramase pentru bubele cu adevarat importante.
e iar duminica si nu-mi vine a crede cu ce viteza trece timpul, anul asta parca mai accelerat decat in ceilalti. se grabeste sa inscrie un nou record intr-un presupus catalog al anilor… imi aduc aminte perfect primele clipe din 2006, erau ieri dimineata. iti aduci si tu aminte, nu ? zambete, lacrimi, nu conteaza. ma simt un pic neputincios, si, cu cat constietizezi mai multe cu atat iti dai seama ca bucata ta de prajitura e al naibii de mica raportata la tort.
cu ce-as schimba cotidianul meu? nu am certitudini in aceata privinta. extrag doua directii : ori n-am imaginatie sau sperante, vise, si sunt imbacsit de orgoliul supravietuirii ori … e probabil sa fiu multumit cu viata mea. jumatate din mine crede, jumatate respinge, fara sa motiveze.
deduc totusi ca … ar fi cazul sa diversific axele pe care-mi trimit aspiratiile, sa gust si ziduri si sa ma infior mai des la ganduri supraplacute.
caini latrand, lampa de birou, o sticla de Brifcor langa tastatura. struguri. muzica. Star Trek. Photoshop. prezent puiule, prezent.
Coz' Ma-te!
ne-a picurat gandul pe amandoi in jur de 14 sa luam un 43 pana’n Unirii si sa dam o raita dupa faimoasa lamaie. galbe-verzuie ( traiasca brandingu’ !!! ). Cosmote. cartela adica.
tentativa de integrare in efectul de gloata starnit de oferta s-a concretizat doar la nivel de urme pe gat, deloc vizibile. lista de 200+ clienti de la Germanos a fost suficienta pentru a ne pune pe ganduri cu privire la viitorul jumatatii de milion ( lei vechi ) planificate cu grija la inceputul lunii in curs. Romtelecom, baiat mare, avea doar pachete cu tot cu tel gratis, la 36E.
cu gandul ca strugurii sunt destul de acri am alergat la un Fidelio generos si picurand de unde m-am ales cu un army tag de pe care citez cu mandrie : “MAI BINE ROS DE LANTURI DECAT DE REMUSCARI”. genul e filosofie care ar misca cangurii, presupun.
intrucat ma mustra constiinta … Cosmote ofera 2000 minute, lunar, contra a 3E, lunari, timp de 12 luni, un an . Cartela cu numar costa 5E. Afacere. feedback ulterior ? retea ocupata. zambete.
in 43–ul de intoarcere am dat peste Damian care avea curajul sa ma viziteze. mica birocratie semnata CCTI era in mainile lui, eu doar am pus parafa. astept cu nerabdare accesul in draga retea tuiasi. dor de ea si bucuriile ei. inclusiv de site-ul LSETH. lipsa momentan.
am alungat cu ciocanul tzurtzurii de pe cablul UTP. multi, desi, grei, reci. totusi, netu’ merge cu aceeasi viteza de ieri: descuranjanta pentru munci.
dracusorii astia doi mi-au facut pofta de blogaraie. Oana si
Adi. Bagare in seama, pe nesimtite, sub acoperirea culorilor care nu se regasesc la nici o companie de telefonie mobila. Sper.
una pe zi e un motiv in plus sa te gandesti ca orgoliul de pionier nu-si are rostul, si, implicit, iti permiti sa te afunzi in "gloata" fara sa te simta cainii nepotriviti.
adevarul e ca eu sunt singurul inconsistent din sistem si blog-ul actual ar apare ca o dovada electronica incontestabila a lenii subsemnatului. pardon, comoditate. Cum zice Vali :)
no, iaca, start ! cu plugu' inainte si boii inapoi .
