cultiv ganduri si las sperante la inflorit pe pervaz, doar doar apare o cioara sa miroasa starvul meu ieftin. nu ma infund nici in norisori roz-albastrui, nici in biogaz cu arome urbane. stau si plutesc ca un deseu toxic zambitor si-mi admir frumusetea in oglinda darnica a unei ape dure: tu.
mai am un pic pana la a zbura catre un vis simpatic si totusi ma chinui sa-mi fiu dusmanul cel mai de soi. ziua ma perie, saptamana ma ascunde si luna ma infioara. iar anul, ei bine ... anul ma sperie cand ajung sa-l numar ca pe-o secunda, inca lipsita de riduri sau de esecuri. era un pui de optimism acolo, pe bune. ramane sa-i gasesc ecoul astazi, maine, poimaine caci Dl. Ieri a sters-o definitv pe fereastra si gaura din viata nu se va astupa prea curand.
balada plictisitului, da, dar la final, dincolo de balada, zace, ca de fiecare data, realitatea unei previziuni veritabile cu antecedente si urmari care vor reusi doar sa inchida porti catre zambet, indiferent de natura sa.
publicat de Maxu' @ 12:32 a.m.
0 comentarii
